Minunea de la Sfantul Mormant Options

[Brunetzica]

Brunetzica, libertatea de expresie a fiecaruia si a fiecareia dintre noi tine pina la punctul in care sarim calul.
Daca nu ai inteles, aici nu facem prozelitism- nici ortodox, nici catolic, nici musulman, nici budist... de nici un fel.
Si nici nu trebuie sa imi justific eu sau altcineva credinta in fata partenerilor de discutie pentru ca mi se cere.

Problema mea este ca nu consider ca am sarit undeva calul, daca am fost sincera, corecta în analiza mea, si am respectat adevarul istoric si logica. Aici intervine neîntelegerea noastra.
Nu ti-am cerut sa-ti justifici credinta!!!!!!!!!!!!
Nici gând!
Tot ce pretind este sa am dreptul si eu la o opinie în aceasta chestiune: tu poti vedea în minunea de la Sfântul Mormânt un motiv de întarire a credintei, eu pot sa nu vad acelasi lucru (si am explicat de ce nu vad).
Nu e nici o problema în asta!
Ce ti-am cerut sa justifici era altceva, anume cu ce sprijini afirmatia ca prin ideile mele pe care le consider personal echilibrate si lipsite de injurii, am jignit pe cineva sau ceva.

[Fanny]

Chiar nu stiam povestea "luminii de la Mormantul Sfant". Parintii mei vor ajunge anul asta acolo, in a treia zi de Pasti.
Am inceput sa fac o documentare pentru ei cu recomandari de tot felul + ce trebuie sa nu rateze in Ierusalim.
Neaparat sa le dau sa citeasca! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[donjoe]

Nu e nicio minune, lumânările sunt aprinse de la o lampă care stă ascunsă în mormânt, lucru confirmat de scrierile episcopului Porfirie Uspenski: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lumina_Sf%C3%A2nt%C4%83

Dacă nu credeţi, filmaţi-l pe patriarh când e înăuntrul mormântului şi o să vedeţi. (Nu neg că s-ar putea ca de la Uspenski încoace metoda de fraudare să se fi schimbat, dar e indiscutabil o fraudă acolo şi un fenomen banal, explicabil ştiinţific.)

[Diana.]

(IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) Ce usor ne e sa credem orice pare "real"... Mult mai usor decit sa credem ca exista minuni dumnezeiesti...

[fleurdelis]

Dragele mele, am citit tot ce s-a spus despre acest fenomen pe aici. Nu stiu exact ce fenomen se intimpla acolo si nici nu am avut cum sa fiu in mormantul sfint cind se aprinde lumina...dar am fost de citeva ori in acel loc si o sa va povestesc experientele si trairile mele personale din care voi o sa trageti singure concluziile.
Sint ortodoxa si cred in Dumnezeu, asa am fost crescuta si educata. Cu ajutorul Lui Dumnezeu am ajuns si eu pentru prima data la Sfantul Mormant, primul paste dupa revolutie impreuna cu mama si sora mea.
Stiam multe povesti despre Lumina Sfanta de la bunica mea care fusese acolo chiar cind era insarcinata si a avut fericirea sa o nasca pe mama pe acele meleaguri sfinte.
Faptul ca sint ortodoxa a fost voia Domnului si-I multumesc pentru asta, dar asta nu inseamna ca nu respect si celelalte religii...sau mai bine zis pe adeptii lor, atita timp cit isi vad de religia lor si nu deranjeaza pe altii.
La biserica nu merg eu prea des...insa cind merg, merg pentru sufletul meu si nu ma intereseaza ce face preotul sau ceilalti credinciosi, eu nu am nici un drept sa-i judec sau sa arunc piatra, pentru ca toti sintem oameni cu bune si rele si numai Dumnezeu ne cunoaste sufletul si o sa ne dea verdictul la timpul potrivit.
Dar ca un raspuns pentru Brunetica as spune ca noi nu sintem aici pe pamant pentru a petrece ca in rai...si pentru necazurile noastre nu avem nici un drept sa-L tragem la raspundere pe Dumnezeu...si mai ales sa tinem cont si de faptul ca nu numai ortodoximea este supusa la necazuri...toti fara exceptie avem de carat o cruce in spate...sau ma rog ca sa fie mai la general...un sac. Important e cum stim sa-l il caram si cum il suportam cine stie poate chiar asta e rostul nostru in viata!
Acum sa trecem la subiect...cind am ajuns prima data acolo in `90, eram sceptica...manata de curiozitate datorita povestilor bunicii mi-am dorit mult sa reusesc sa intru in biserica si sa ma conving. Dar nu a fost sa fie...am reusit sa ajung in momentul cind a venit Lumina doar pe treptele din fata bisericii. La un moment dat s-a facut liniste si lumea incepuse sa fotografieze frenetic, blitzurile scanteiau in aer si nu am inteles nimic.
Dupa acest moment au inceput sa bata clopotele si sa se aprinda lumanarile din directia bisericii...
Abia cind am ajuns acasa si ne-am intilnit cu mama de care ne despartisem la un moment dat in ideia ca ea e prea batrina si nu o sa poata face fata multimii ca sa intre in biserica...ne-am dat seama ca am grasit judecind asa...mama reusise sa intre si inca destul de comod...si chiar i s-a aprins lumanarea singura in mana! Ne-a dojenit ca nu sintem destul de credincioase si de aceea nu am fost vrednice sa intram in biserica si sa traim ce a trait ea!
In urmatorul an mi-am spus ca o sa reusesc si am abordat o alta tactica...am stat in biserica de vineri seara crezind ca voi reusi sa raman acolo pina a doua zi cind vine Lumina dar pe la 3.00 am fost scosi cu totii afara de catre plolitistii insarcinati cu ordinea...in zadar am incercat sa ne ascundem si sa protestam...n-a mai ramas in biserica nici picior de om.
Am fost impinsi cu forta pe stradutele inguste dispuse sub forma de raze din jurul bisericii...profitind de faptul ca stiam ebraica am rugat politistul sa-mi arate de pe ce straduta se va intra prima data a doua zi dimineata...mi-a indicat o directie ca si cum era sigur. Dar ca un facut dupa ce am asteptat toata noaptea in fata gardului de siguranta...a doua zi am avut placerea sa vedem cum se intra din toate celelalte stradute si noua ni s-a spus intr-un tarziu ca nu mai este loc asa ca sa nu mai asteptam degeaba...lumea disperata a inceput sa impinga si aproape am fost calcate in picioare si zdrobite...cu mare greutate am reusit sa iesim de pe sub picioarele oamenilor si sa ne strecuram pe linga ziduri pina am ajuns intr-un loc mai larg...unde era si o terasa...aproape lesinate ne-am asezat la o masa, unde am si fost obligate sa comandam ceva, ca patronului nu-i convenea sa ocupam masa degeaba...eu am comandat o inghetata si sora mea o cola...cind a venit comanda m-am infipt in inghetata ca disperata, uitand ca hotarisem sa tin post negru pina vine Lumina...abia cind am ajuns pe la sfirsit si mi-am ridicat ohii din cupa mi-am dat seama, vazind mutra amuzata a surorii mele care se uita cuminte la cola neinceputa...tocmai cind imi venea sa bufnesc in ras...s-a intimplat ceva straniu: desi eram destul de departe de biserica si nu se zarea decit cupola...s-a lasat ca la comanda o liniste stranie peste locul in care eram si toata lumea s-a ridicat in picioare si si-a atintit ochii spre cer...bineinteles ca si eu si sora mea am simtit acel impuls de a ne ridica in picioare...desi nu ma gindisem nici o clipa la asta...m-am uitat uimita in jur si am vazut chiar si pe chelneri care era evident ca sint arabi (musulmani) ca se oprisera cu tavile in maini si se uitau ca in transa spre cupola bisericii...
Mi-am dat seama imediat ca acum este momentul cind trebuie sa vina Lumina Sfanta si mi-am atintit ochii spre cer deasupra cupolii. Cerul era senin, nu se vedea nici un nor, si parca totul in jurul nostru impietrise parca si timpul se oprise in loc...doar dinspre rasarit se vedea venind ca un rau involburat valuri albastrui ca apa limpede sau ca aburii care se vad pe sosea in zilele foarte calduroase...suvoiul se oprea si forfotea deasupra cupolei asa cum forfoteste apa cind fierbe...am intrebat-o pe sora mea daca vede si ea ce vad eu...si mi-a raspuns ca da.
Abia acum mi-am dat seama ca trebuia sa traiesc aceasta experienta ca sa nu ma mai indoiesc...ca poate daca as fi vazuit in biserica ceea ce am vazut urmatorul an, tot n-as fi crezut...
Urmatorul an...m-am dus acolo nu din curiozitate, m-am dus din credinta, convinsa fiind ca Dumnezeu exista si este viu si numai el poate face orice minune daca doreste sa ne arate si sa ne lumineze.
Am intrat fara mari eforturi in biserica...mai mult luata de val...si am ocupat un loc de unde am putut sa vad totul...cind a venit Lumina Sfanta erau ca un fel de blitzuri care scaparau prin biserica deasupra capurilor noasre...si la anumite persoane se aprindeau chiar lumanarile in mana...Mi s-a aprins si mie lumanarea, nu stiu de unde si nici nu am putut sa-mi dau seama in frenezia care era atunci acolo...vazind oamenii ca-si trec flacara pe fata si pe maini fara nici o teama am facut si eu asta...si intr-adevar flacara aceea nu arde in primele secunde...

[Diana.]

CE FRUMOS, FLEUR!

[fleurdelis]

Maàt, multumesc si crede-ma ca in momentul asta dupa ce am scris chiar plang...m-am simtit obligata sa scriu aici aceste experiente...pentru ca e normal sa fim sceptici in lumea in care traim...si cu toata "desteptaciunea" noasra...si eu am fost Toma necredinciosul...dar Dumnezeu este foarte bun cu noi...este de ajuns sa fii macar curios si El iti darueste Lumina Lui! Si sint sigura ca asta se poate intimpla orcui si in orice loc!

[Diana.]

Te cred, draga mea, te cred... vezi ca ai un mesaj privat. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[irinica]

Fleur iti multumesc foarte mult pentru ca mi-ai marturisit si mie din experienta ta. Minune mare ce se petrece acolo si totusi...atat de multi dintre noi suntem orbi si surzi la chemarea Lui! Hristos a inviat si nu vrem sa credem asta, nu vrem sa credem in mantuirea noastra si in viata vesnica.

[pescarush]

Fleur, m-au trecut fiori reci citind ce-ai scris. Acum stiu unde trebuie sa ajung o data in viata asta!
Iti multumesc si eu ca ne-ai impartasit experienta ta.(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)