Bolile aparaturlui urinar la caini Options

[Diana.]

Boli ale aparatului urinar la caini
- anomalii congenitale;
-boli infectioase
- nefrita interstitiala,
- boli neinfectioase
- blocajul renal;
- bolile metabolice,
- neoplazii renale
- urolitiaza, etc.

Rinchii sunt formati din mii de unitati functionale, numite nefroni, care filtreaza sangele, scot din circuit substantele uzate si mentin concentratiile corecte de fluide si minerale in interiorul organismului. O parte a acestor unitati functionale dispar cu varsta si nu mai sunt inlocuite cu altele. Bolile de rinichi includ orice afectiune care duce la distrugerea unor nefroni. Distrugerea accelerata a nefronilor poate fi cauzata de o gama larga de factori, printre care putem mentiona traumatismele, infectiile si cancerul. Corpul animalului dispune de o rezerva suficienta a functiei renale, iar semnele clinice ale unei disfunctii renale apar doar cand 3/4 din nefroni au fost deja distrusi (blocaj renal). Bolile rinichilor sunt prezente la caini. Cu cat se intervine mai devreme pentru a diagnostica si trata boala, cu atat se poate limita mai mult progresia ei.

Factorii care pot influenta posibilitatea aparitiei bolilor renale la caine includ:
* varsta - sansa ca un blocaj renal sa survina creste o data cu varsta la caini , ea dublandu-se la animalele in varsta de 10 - 15 ani
* rasa - afectiunile renale sunt mai frecvente la anumite rase de caini pot prezenta si ele o predispozitie la aparitia disfunctiilor renale: Cocker Spaniel, Lasha Apso, Samoyede si Doberman Pinscher.
* mediul - anumite chimicale obisnuite din mediu (dezinfectanti pe baza de fenol, agenti de decongelare, vopsele pe baza de plumb) si de asemenea anumite medicamente sunt toxice renale.
* dieta - un control atent al aportului de fosfor si proteine in hrana poate incetini progresia bolilor renale la cainii care au functia renala deja afectata.


Stadiile bolilor renale:
* functia renala normala - atunci cand o parte din nefroni se pot pierde dar functia lor este preluata de cei ramasi, fara sa se manifeste prin semne clinice de boala.
* insuficienta renala (stadiu primar de boala) - animalul nu este capabil sa concentreze suficient urina si setea este mai mare ca de obicei.
* blocaj renal incipient - metaboliti (substante reziduale) toxici se acumuleaza in organism deoarece rinichii nu ii pot elimina in mod eficient, determinand astfel aparitia semnelor bolii renale.
* blocaj renal avansat - apar semne evidente de boala, mergand pana la colaps si moarte.


Boli ale aparatului uro-genital la catei: Urolitiaza
Urolitiaza sau calculoza urinara este o bola des intalnita la caini.
Cauze: la caine urina este o solutie hipertonica, datorita diferitilor cristaloizi, acidul uric de exemplu, careeste greu solubil.
Cuze favorizante: Hranirea cainelui in execs cu peste congelat duce la predispozitie in formarea calculilor urinari. Infectia si inflamatia cailor urinare, incepand cu bazinetul renal, uretere, vezica urinara, uretra, favorizeaza aparitia calculilor, mai ales cei de origine fosfatica. Hipo si avitaminoza A, E, dozele ridicate de sulfamide si antibiotice administrate fara lichide in cantitati suficiente sunt socotite deasemenea drept factori externi care favorizeazaaparitia urolitiazei la caine. Castrarea masculiloreste un alt factor favorizant al acestei boli.
Semne ale bolii: Exista o nete diferentiere a simptomelor in functie de locul undes-au localizat calculii. Astfel calculii renali imobili nu produc nici un simptom de boala. Calculii rugosi si mobili pot leziona bazinetul renal, producandu-se diferite infectii; calculii care se localizeaza pe uretere pot produce colici (dureri abdominale dramatice); cei din vezica urinara pot produce cistite hemoragice, catarale sau supurate. Calculii localizati in uretra o pot obtura partial sau total, in primul caz cainele pierde urina, in al doilea caznu urineaza, aparand in abdomen distensia vezicii urinare. Calculii uretrali la cainele mascul, care se opresc la baza osuluipenian sau in gutiera acestuia, se extrag de catre medic in clinica, prin operatie chirurgicala

Urolitiaza si calculii vezicali
Care sunt semnele formarii de pietre la rinichii si vezica si cum se denumeste aceasta boala?

Cativa factori contribuie la formarea nisipului si pietrelor la nivelului aparatului urinar. Cresterea concentratiei de saruri in urina determina depunerea acestora strat dupa strat la nevel renal sau la nivelul vezicii urinare.
In mod normal urina cainilor si pisicilor este usor acida. Pe de alta parte, majoritatea sarurilor sunt slab solubile in solutii alcaline, si de aceea, cu cat urina se alkalinizeaza, cu atat animalul respectiv este mai susceptibil de a forma nisip sau uroliti. O serie de bacteriii de la nivel vezical descompun ureea din urina in amoniac, compus ce alkalinizeaza urina.

Femelele, datorita uretrei scurte sunt mai susceptibile de a face infectii urinare si urolitiaza consecutiva. Sarurile minerale "cauta" un suport pe care sa se fixeze, de aceea detritusurile celulare formeaza baza ideala pentru depunerile de saruri si formare de calculi. Unele rase sunt predispuse formarii de uroliti de diferite structuri, deoarece au in sange in mod natural concentratii mai mari de saruri ale aminoacizilor sau urati. Cel mai bun si frecvent exemplu este cel al dalmatienilor, dar inca nu este pe deplin elucidat de ce unele exemplare ale rasei fac pietre la rinichi si vezica si altii nu. Deshidratarea sau hidratarea insuficienta sunt alti factori predispozanti deoarece creste concentratia de saruri minerale in urina si amplifica fenomenul de depunere a acestora.

Semne ale formarii de pietre la rinichi si vezica
Cele mai comune semne ale urolitiazei sunt urinarea frecventa si dureroasa precum si aparitia sangelui in urina (hematurie). Hematuria apare datorita leziunilor la nivelul mucoasei vezicale si uretrale. Mucoasa se inflameaza si devine dureroasa odata cu trecerea urinei ce antreneaza pietrele sau nisipul vezical, ce actioneaza ca un veritabil smirghel.

Pacientii cu urolitiaza tind sa urineze frecvent, adopta pozitia de urinat sau merg la litiera; fie urineaza cate putin, rosu, sau chiar doar cateva picaturi, deoarece senzatia de urinare persita aproape permanent. Cand nu urineaza sunt agitati, uneori merg "adusi" de spate. De cele mai multe ori proprietarii pot confunda semnele bolii cu constipatia. La palpare, se simt pietricele in vezica, iar cele mari sunf foarte usor de palpat. Daca determina blocaj ureteral, se simte globul vezical mare si dur. In acest caz, afectiunea se agraveaza iar interventia medicului in regim de urgenta se impune, deoarece, odata cu obstructia, urina œ se revarsa inapoi in organism, producand distructii la nivel renal precum si modificari metabolice majore si modificarea constantelor biochimice sanguine. La analize se observa in principal cresterea constantelor UREE si CREATININA, si modificarea concentratiilor ionilor. Cu toate aceste modificari, animalele cu urolitiaza rareori prezinta febra. Analiza urinei releva prezenta cristalelor, hematii, leucocite, uneori bacterii.

Suprainfectiile bacteriene consecutiv urolitiazei sunt destul de greu de tratat, urolitii porosi reprezentand o ascunzatoare foarte buna pentru bacterii, de aceea reapar frecvent. Pietrele la rinichi sunt mai rare decat cele la vezica, dar determina hematurii sporadice fara prezenta celorlalte semne. Uneori acestea se mobilizeaza de la nivelul rinichiului si descind in vezica prin ureter, fenomen marcat de colici severe, agitatie, puseu de febra mare, aceste semne persistant pana la trecerea pietrei sau eliminarea chirurgicala a acesteia. Pentru diagnosticul de confirmare, radiologia joaca un rol important cu mentiunea ca, daca urolitii au concentratie mare de materie organica, pot sa nu apara. In ultimii ani, raspandirea pe scara larga a ecografiei a facut ca depistarea urolitiazei sa se faca timpuriu, iar diagnosticul de confirmare in puseele acute sa fie rapid si exact.

Cum tratam urolitiaza
Daca urolitii sunt suficienti de mari pentru a nu fi antrenati pe uretere sau uretra, se poate incera tratamenul medicamentos insa pentru a putea stabili un protocol medicamentos eficient, trebuie sa fie stabilita natura lor. Struvitii sunt cei mai intalniti, Schnauzerii si Teckelii fiind cel mai predispusi la formarea lor. La microscop, acestia au o structura particulara.

Dieta joaca un rol important in tratamentul urolitiazei si dizolvarea nisipului si pietrelor. In principiu, dietele contin cantitati reduse de proteine pentru a reduce formarea amoniacului in urina. De asemenea, contin cantitati scazute de magneziu si fosfor, si de asemenea mai multa sare pentru a incuraja consumul de apa si cresterea diurezei si deasemenea agenti de acidifiere a urinei. Cu cat diureza este mai puternica, cu atat urina este mai diluata si pietrele se dizolva mai usor.

Pentru tratamentul cistitei se recomanda antibiotice de electie determinate in urma antibiogramei precum si chimio-terapice. Tratamentul medicamentos dureaza in general 5-7 zile, dar dieta speciala se mentin cca 4-6 luni. De asemenea se poate administra alopurinol, pentru a reduce cantitatea de acid uric pe care organismul il produce. Produse ca Vetrecal, Uro-Pet sau metionina gel pot fi administrate ca si adjuvante, medicul veterinar fiind cel care va stabili care dintre ele se potriveste precum si protocolul de administrare. Calculii formati din oxalat de calciu nu se pot dizolva medicamentos, de aceea, impreuna cu cei care nu s-au dizolvat in urma tratamentului vor fi extrasi chirurgical.

La caini o predispozitie catre formarea unor astfel de calculi o prezinta masculii in general, in special cei din rasele Schnauzer, Caniche, Bicon friese, shi tzu, Yorkshire terrier s.a., iar la pisici apare mai des la Sacra de Birmania, Hymalaiana si Persana. Oxalatii de calciu mai pot sa apara si in boala Cushing sau datorita folosirii exagerate de medicamente corticosteroidice. La fel si furosemidul poate favoriza formarea oxalatilor. Pentru preventie, se pot da si suplimente. Citratul de potasiu administrat oral de doua ori pe zi se pare ca reduce incidenta aparitiei oxalatilor. De asemenea, diureticele tiazidice vor creste senzatia de sete marind apoi consumul de apa ducand in consecinta la obtinerea unei urine mai diluate. In timpul administrarii acestor medicamente trebuie totusi suprvegheat echilibrul electrolitic sangvin.
O predispozitie deosebita pentru formarea urolitilor o au dalmatienii. Cei mai afectati sunt masculii mai in varsta, dar s-au diagnosticat cazuri si la caini tineri. Alte rase predispuse: Yorkshire terrier, English bulldog. Atunci cand apar calculi complecsi, masurile de preventie trebuie indreptate impotriva mineralului care formeaza centrul calculilor.

Boli ale aparatului urinar la caine: Nefritele
In producerea nefritelor exista o predispozitie de specie, aceasta afectiune avand o frecventa mai mare la specia canina.
Cauzele sunt reprezentate de factori stresanti, cum ar fi : frigul, traumatismele, diversi factori de natura infectioasa si toxica. In functie de modul in care evolueaza, nefritele pot fi acute, subacute sau cronice.
In nefrita acuta cauzele determinante sunt infectiile si intoxicatiile, ocazional intervenind frigul, traumatismele si stresul.
Clinic animalul prezinta sindrom febril, inapetenta, mucoasele aparente fiind injectate, respiratia si pulsul accelerate, cifoza, mers vaccilant cu membrele posterioare departate.
La palpare se constata cresterea sensibilitatii dureroase in zona lombara. Urinarea este dificila fiind prezenta oliguria sau anuria, urina avand un aspect clar sau dimpotriva, sa fie intens colorata si tulbure.
Nefritele acute ce evolueaza cu anurie, pot duce la moartea animalului dupa o evolutie de 4-5 zile ca urmare a intoxicatiei uremice.
In cazurile nefavorabile boala dureaza 1-2 saptamani, timp in care rinichiul se reface sau dimpotriva, procedeul inflamator trece in forma sa cronica.

Tratamente pentru nefrita la catei
Tratamentul este dietetic si medicamentos.
Animalele care accepta sa manance mancarea vor primi o hrana bogata in glucide dar saraca in proteine si sare.
Lichidele se asigura la discretie exceptandu-se perioadele de oligurie sau actiune revulsiva. Clismele cu apa calduta au un efect favorabil.
Suplinirea functiei renale compromise se realizeaza cu purgative si solutii cu actiune diaforetica.
In perioada de oligurie si anurie se va intrerupe administrarea de substante cu actiune vasodilatatoare renala si diuretica.
Medicatia antiinfectioasa completeaza tratamentul.
Se folosesc antibiotice retard. Sulfamidele se utilizeaza cu precautie; cea mai buna infectie in nefropatii o oare de sulfametinul si trimetoprimul.
In functie de evolutia simptomatica, tratamentul se completeaza cu medicatia adecvata.

Boli ale aparatului uro-genital - Cistita
Cistita reprezinta o inflamatie a mucoasei vezicii urinare.
Etiologie: nefritele, uretritele, starile toxice cu substante chimice, calculii urinari (minerali sau organici), traumatismele, cateterismele caresefac in urolitiaza si frigul.
Semnele bolii: cainele sta trist, nu prezinta pofta de mancare iar urina lui este densa, maronie sau sangvinolenta. Datorita globului vezical (vezica plina cu urina) care compreseaza intestinul gros, poate aparea si starea de constipatie.
Tratament : este stabilit de medicul veterinar si consta in administrarea de sulfamide, peniciline de depozit, hemostatice, vitamina k, etc. Se vorda animalului ceaiuri, supe, lapte la carese adauga un cutit de bicarbonat de sodiu.